Istoria panoului fotovoltaic - prima parte

PV Magazine a prezentat un articol despre istoria panourilor fotovoltaice si despre zilele grele prin care au trecut pionii acestei inventii Articolul urmator despre istoria panoului fotovoltaic este inspirata din cartea de istorie John Perlin: From Space to Earth.

Aparitia panourilor fotovoltaice de astazi a aparut ca si multe alte inventii, prin "accident" in anii 1860. Willoughby Smith, a fost unul dintre electronistii de frunte la Trans-Atlantic Telegraph (pe atunci aceasta companie a investit sume foarte mari pentru a putea dezvolta o retea de comunicare telefonica si telegrafica la nivel global). Smith a cautat o solutie cat mai ieftina pentru depistarea cablurilor defecte de la fundul oceanului. In urma experimentelor cu cristale de seleniu a punctat faptul ca noaptea seleniu este in regula pentru ceea ce era nevoie, dar ziua parca aceasta se comporta diferit.

Dupa alte experimente si o publicatie stintifica scurta a pornit un adevarat interes in Europa, dar punctul cu adevarat important a fost adus in vedere de catre profesorul britanic William Grylls Adams care a analizat rezistivitatea seleniului, el a descoperit ca in material la expunerea la lumina, curent electric incepe sa curga in seleniu. El a numit acest fenomen ca si energie electrica fotovoltaica.

Primul panou fotovoltaic a fost construit de Charles Fritts in New York. A plasat pe o masa un strat subtire de seleniu si un strat semi-transparent de aur, acesta fiind capabil sa produca in mod continuu energie electrica in anul 1885. Fritts a anuntat dupa aceasta, cu un ton optimist ca "intr-o buna zi generarea de curent electric fotovoltaic va putea concura cu centralele electrice pe baza de carbune".

 Fritts a trimis panoul fotovoltaic lui Ernst Werner von Siemens ale carui cunostinte in domeniu erau asemanatoare ca si ale lui Edison pe partea de electricitate si care a facut de asemenea experimente cu seleniu. Siemens a dat o importanta mare energiei fotovoltaice insa explicatii in detaliu despre fenomenul fotovoltaic inca pe atunci nu a putut sa ofere nimeni, chiar daca si Siemens a urgentat cautarile si descoperirile in acest domeniu.

Insa experimentele si descoperirile s-au intors mai mult spre fizica termala, in plus pe partea de producere de energie electrica au aparut intretimp alte solutii (aburi, apa, centrale pe gaz). Dar pe atunci nu era inca cunoscut tot spectrul de energie care poate veni de la Soare.

In anul 1905, Einstein a adus in atentie o descoperire stintifica care a reprezentat un pas important, in aceasta analiza el a numit pachetul de energie care provine de la Soare ca si quanta (ceea ce astazi noi numim foto). Dupa aceasta descoperire au urmat numeroase experimente de-a lungul secolului 20 si s-a ajuns la concluzia ca fotonii care vin prin valuri scurte pot avea un efect fotovoltaic si in materialele semiconductoare poate intrerupe orbita electronilor atomici mai slab "legati"- miscarea electronica fiind curentul electric.

Deci explicatia a aparut insa panourilor fotovoltaice nu au avut parte de o dezvoltare rapida: experiementele si materialele prime necesare erau foarte scumpe pe atunci, si cum a inceput sa se dezvolte piata energetica, tot mai multi au inceput sa recunoasca faptul ca modulele fotovoltaice de atunci nu isi vor recupera in energie produsa costurile necesare pentru productia lor. Deasemenea modulele cu materia de baza seleniu isi pierdeau repede din randament.

Asadar, dupa primele incercari, au venit si cele doua razboaie, descoperirile pe acest domeniu au trecut in plan secund si doar in anii '50 au inceput sa apara din nou noi descoperiri. Asta insa in urmatoarea parte.